Comentariul de weekend 16.05.-18.05.2008


Săptămâna asta ne-a oferit două motive importante de meditaţie asupra vieţii şi a modului cum este ea percepută ea de tinerii de azi.
Şi am avut două exemple total opuse. Pe de o parte, a fost cazul fetei care a fost victima accidentului feroviar de la Valea Călugărească. Pentru ea, viaţa i-ar fi oferit toate motivele pentru a o trăi şi a se bucura de ea. Se spune că era un copil vesel, cu poftă de viaţă, cu visuri şi proiecte de viitor. Viitor pe care îl avea din plin în faţa ei şi pe care şi-l construia încă de pe băncile şcolii, prin rezultatele bune pe care le avea la învăţătură. Nu acelaşi lucru se poate spune despre cealaltă, adeptă a unui nou curent, numit ,,emo”. Această modă, îi îndeamnă pe tineri să fie pesimişti, să se considere neînţeleşi şi excluşi. Li se induce ideea că în viaţă nu ai nici un motiv să fii vesel şi că ea, viaţa nu merită să fie trăită. Aceştia trăiesc într-o lume numai a lor, cu reguli numai ale lor, au frizuri şi haine numai ale lor, etc. Mulţi dintre ei fac asta doar din teribilismul specific vârstei, din dorinţa de a face parte dintr-o ,,gaşcă” şi de a fi mai altfel decât restul. Asta n-ar fi nimic, dacă unii dintre ei n-ar lua în serios anumite lucruri, aşa cum s-a întâmplat cu acel copil care s-a aruncat de la etaj, tocmai datorită acestei înţelegeri greşite a acestui tip de apartenenţă la un anumit grup. Iar acest din urmă caz, ridică încă o dată veşnica problemă a lipsei de comunicare dintre părinţi şi copii, a înţelegerii şi cunoaşterii problemelor specifice vârstei adolescenţei, prin care, până la urmă, cu toţii am trecut. Întotdeauna ni se pare că astfel de lucruri nu ni se pot întâmpla nouă, ca părinţi şi ni se pare că ne cunoaştem foarte bine copiii. Dar când o astfel de tragedie se întâmplă, descoperim că, de fapt nu ştiam nimic despre copilul nostru….
Am avut astfel un exemplu că moartea nu alege. Că este pur şi simplu un destin tragic sau o iluzie adolescentină, aceasta nu ţine cont de idealuri sau greşeli, de certitudini sau confuzii. Şi în lupta aceasta dintre viaţă şi moarte, din nefericire ea, viaţa, mai şi pierde uneori. Ireparabil, trist şi tragic !

Viorel Dodan
16.05.2008