Comentariul săptămânii 10.06-16.06.2009

Zilele trecute am văzut cum se implică un premier al unui stat în mersul economiei ţării sale. E adevărat că acea ţară e Rusia, iar acel premier e Putin. Iar subiectul implicării sale era o fabrică de ciment privată, proprietatea unui investitor, Oleg Deripaska.
Fiind în vizită la una din fabricile recent achiziţionate de magnatul rus, Putin s-a supărat rău pe respectivul că a lăsat acea fabrică în paragină şi muncitorii cu salariile neplătite de 3 luni. Mai mult l-a umilit public pe respectivul multimiliardar, punându-l să semneze un contract adus de el. Şi omu’ a semnat, cu un stilou împrumutat chiar de Putin, fără măcar să mai citească acel contract, ruşinat de o aşa umilinţă. Ba mai mult şi-a mai plătit şi toate restanţele faţă de muncitori….Câţi dintre noi nu s-au minunat de aşa mod de acţiune? ,,Uite, dom’le! Aşa ar trebui şi la noi! Să vină unu’ ca Putin să le mai dea peste nas la toţi miliardarii ăştia care-şi bat joc de poporul muncitor! Bine i-a făcut!...Mama lui de oligarh!”. Din păcate, eu cred că acest mod de manifestare este doar pentru imaginea proprie a lui Putin. Pentru că, aşa cum spuneam într-un număr precedent al ziarului, democraţia rusească este una cu limite. Asemenea oligarhi n-ar fi apărut dacă nu ar fi beneficiat de oblăduirea atentă a statului. Li s-a permis să facă averi uriaşe cu condiţia de a contribui din plin la campaniile electorale şi de a nu comenta politica statului. Este foarte probabil ca respectivul ,,băiat” să fi avut cu totul altă problemă prin care să-l fi supărat pe ,,şefu’ ăl mare”. Nu starea fabricii ăleia de ciment era grija lui Putin ci faptul că Olea a călcat ,,pe bec” faţă de el. Şi atunci Putin s-a simţit nevoit să-i arate până unde poate merge cu ,,gluma” lovindu-l unde-l doare mai tare pe orice oligarh: la bani. E adevărat că până la urmă acele 41,24 milioane de ruble (aproape un milion de euro) pe care a trebuit forţat să le scoată din conturi, nu înseamnă mai nimic pe lângă celelalte multe sute de milioane. Ideea e că respectivul oligarh şi-a învăţat lecţia şi va şti de-aici înainte ce are de făcut.
După toate astea fiecare are de câştigat. Putin câştigă puncte la capitolul imagine publică, apărător al poporului care dă de pământ cu cei care-şi bat joc de el, iar cel vinovat câştigă ani de viaţă înainte, pentru a face avere în continuare cu condiţia să nu repete aceeaşi greşeală de două ori. Iar cei care au visat pentru moment că şi la noi se va întâmpla aşa ceva, fie şi pentru imagine de presă, trebuie să se trezească. România nu e Rusia, Putin nu e Boc şi nici oligarhii noştri nu sunt ca ai lor…

Viorel Dodan
08.06.2009