Comentariul săptămânii 17-23.06.2009

Femeile din toată lumea au fost răzbunate! Au trăit satisfacţia de a vedea primul bărbat însărcinat. Şi nu o dată, ci a doua oară! De unde până acum acest privilegiu era exclusiv feminin, iată că emanciparea se manifestă şi în sens invers.
Presa din toată lumea a anunţat cu o surprindere îndreptăţită acest fenomen neobişnuit. Şi la prima vedere acesta chiar ar părea ciudat, dacă n-am fi fost înştiinţaţi că de fapt acel bărbat era de fapt o femeie aflată în plin proces de schimbare de sex. Femeie care, a vrut să fie bărbat pentru a se căsători cu aleasa ei, dar despre care a aflat că nu poate avea copii. Remarcăm o oarecare nehotărâre în comportamentul acelei femei. Ea nu s-a hotărât dacă vrea să fie un bărbat complet, cu toate ,,anexele” necesare sau vrea să rămână o femeie aşa cum a hotărât genetica. E posibil ca la auzul veştii, mulţi dintre noi, ,,masculi feroce”sau nu, să se fi uitat mai cu atenţie în pantaloni. Nu de alta, dar să nu constatăm vreo ,,lipsă la inventar”… E adevărat că de multe ori diferenţele dintre sexe au suscitat discuţii nesfârşite în ceea ce priveşte aşa zisele avantaje sau dezavantaje. Noi bărbaţii, ne lăudăm cu avantajele masculinităţii într-o lume dominată de bărbaţi şi de testosteron. Ele, femeile se laudă cu acea sensibilitate specific feminină-zic ele-tot mai puţin apreciată şi înţeleasă în aceste vremuri. Nu ştiu dacă acest lucru a influenţat gândirea acestei femei într-atât încât aceasta să recurgă la schimbarea de sex. Cert e că tehnica modernă poate face astfel de minuni prin transformări de ambele părţi. Şi dacă la începuturile lor astfel de operaţii au fost privite cu oprobriu de opinia publică, cu timpul acestea au devenit obişnuite şi tolerate. Homosexualii, transsexualii şi lesbienele au devenit acum nişte comunităţi numeroase care şi-au câştigat multe drepturi şi cu pretenţia de a fi consideraţi nişte oameni normali. În cazul de faţă, mă gândesc că aceia care nu au ştiut cu cine au de-a face, văzând rotunjimile acestuia, au crezut probabil că ele se datorează acelor ,,investiţii” specific bărbăteşti măsurate în butoaie de bere şi grătare de mici, mândria oricărui bărbat sadea. Trecând peste faptul în sine, mă gândesc ce atitudine vor avea copii lor când vor fi nevoiţi să facă faţă răutăţilor specifice în diferite etape ale socializării: grădiniţă, şcoală, liceu, etc. Ce debusolaţi vor fi cei doi copii când vor fi mari şi mai ales vor fi bătaia de joc a celor din jur, traumatizaţi de tot felul de expresii răutăcioase, iar ,,părinţii” se vor întreba de ce copiii lor au nevoie de consiliere psihologică. Asta înseamnă egoism, să faci ceva doar pentru că vrei să-ţi satisfaci un capriciu temporar, dar fără să te gândeşti la consecinţe şi la cei dragi. Cârcotaşii m-ar putea acuza că judec acest lucru cu mentalitatea românului intolerant la astfel de schimbări contra naturii şi că ,,afară” lucrurile stau cu totul altfel. Mă îndoiesc însă că deschiderea la nou, toleranţa şi înţelegerea americanilor au ajuns la un astfel de nivel încât respectiva ,,familie” nu va avea astfel de probleme.
Astfel de bizarerii pot fi expresia derutei care domină lumea în aceste vremuri, pot fi doar nişte deviaţii comportamentale sau doar o dorinţă de a încerca senzaţii noi. Dar până ne lămurim cărei laturi a umanului aparţin şi cum vor fi ele integrate în societatea de azi şi de mâine, ele vor stârni în continuare controverse. Până una-alta eu şi soţia mea o să ne monitorizăm reciproc în permanenţă. Aşa…să fim siguri!

Viorel Dodan
15.06.2009