Comentariul săptămânii 20-27.02.2008

Sărbătorim săptămâna asta -de data asta româneşte- Dragobetele, sărbătoarea dragostei tradiţional românească. Personal, nu am o impresie prea bună despre cealaltă variantă a acestei zile, Sf. Valentin.
În afară de faptul că perioada în care se sărbătoreşte nu prea îmbie la dragoste şi iubire, fiind în mijlocul iernii, această sărbătoare are un scop pur comercial. Am uitat că, noi românii avem o sărbătoare mult mai frumoasă, mai apropiată de mirosul de primăvară şi de verdele crud al primăverii: Dragobetele. Cu riscul de a fi acuzat de lipsă de sensibilitate, de ,,îmbătrânirea” spiritului sau de orice altceva, consider că astfel de sărbători inventate şi adaptate nu vor putea înlocui adevăratele sărbători româneşti.
De Dragobete, de Sf. Valentin sau oricum s-ar numi astfel de zile, dragostea, iubirea se cer celebrate. Mereu. Însă, adevărata dragoste, adevărata iubire, nu are nevoie de o zi anume să ne-o arătăm. Ele ar trebui să fie prezente continuu în viaţa noastră, să ne lumineze şi să ne înalţe spiritual. Dragostea, iubirea adevărate, nu pot fi cumpărate, nu pot fi preţuite. Pentru toate celelalte există cardurile de credit. ,,Fluturi în stomac” , ,,iubire platonică” sau oricum s-ar numi, ea rămâne acel sentiment unic, de necontrolat şi căruia nu i se pot pune bariere de nici un fel. Unii au încercat să definească iubirea ca pe o reacţie chimică banală, o secreţie a nu ştiu cărei glande. Cei care încearcă asta, probabil că n-au simţit cu adevărat acest sentiment, n-au suferit şi n-au plâns pentru asta...
Dragostea şi iubirea ar trebui să fie esenţa de a fi a fiinţei umane . În schimb ele au fost transformate în monedă de schimb, într-o marfă oarecare pe tarabele sufletului uman mercantil, unde totul poate fi de vânzare...

Viorel Dodan