Comentariul săptămânii 01.07-07.07.2008

Despre tragicul accident din Tâncăbeşti, cauzat de căderea unei pasarele pietonale peste carosabil, s-a tot scris şi s-a tot vorbit pe toate posturile tv., radio şi în presa scrisă. Şi deşi ar părea expirat, îmi permit totuşi să fac şi eu un comentariu pe marginea acestui subiect.
În astfel de situaţii, ies la iveală modul cum sunt făcute unele lucrări de infrastructură, modul cum sunt interpretate legile rutiere de către unii şoferi, dar mai ales iese la iveală eterna indiferenţă a autorităţilor în ce priveşte viaţa oamenilor. Vedem cum o înlănţuire de evenimente nefericite contribuie la dispariţia tragică a unui semen de-al nostru. De la inconştienţa şi nepăsarea unui şofer de basculantă căruia nu-i pasă de cei din jurul lui, la calitatea îndoielnică a unor lucrări de infrastructură mai ales într-o astfel de zonă de trafic intens şi de ,,importanţă zero” şi până la atitudinea generală faţă de un astfel de eveniment, toate fac ca ,,tabloul” acestui eveniment să fie unul grotesc. Ne-am obişnuit într-atât cu astfel de tragedii, încât ni se pare ceva obişnuit, nu ne mai impresionează aşa cum ar fi firesc. Există chiar o plăcere morbidă pentru astfel de evenimente, chiar o bucurie pentru durerea altuia, dovadă fiind numărul mare de ,,gură-cască”, ,,băgători în seamă” şi ,,dătători cu părerea” adunaţi în zonă. Vedem poliţişti care se agită inutil, ambulanţe care ajung prea târziu, şoferi nervoşi că pierd timpul în trafic din cauza unui ,,fraier”....Moartea face parte din cotidian, ba chiar face parte în mod ciudat din viaţă. Moartea unui om a devenit de-acum un subiect de presă, un mod de atragere a audienţei, aceeaşi ştire fiind ,,ambalată” şi prezentată cât mai spectaculos cu putinţă. Tragediile par a fi mult mai interesante pentru public decât faptele frumoase de viaţă, bucuriile, fericirea. Nimeni din presă nu te caută dacă eşti fericit. Eşti neinteresant! Dacă ai un necaz, o mare durere, ai suferit un accident sau ai o infirmitate, de-abia atunci devii interesant! Toată mass-media se înghesuie să-ţi ia interviu:cum s-a întâmplat?, cum vă simţiţi?, ce părere aveţi despre…? ce-aţi mâncat la prânz?, cum aţi dormit azi-noapte?....şi multe alte întrebări care mai de care mai jenante şi stupide. Ce este mai grav e că uneori, se încearcă exploatarea fără milă a unei astfel de tragedii, doar din dorinţa de a avea audienţă un anume post tv. sau de a se vinde un anumit ziar. Desigur, aceste tragedii fac parte din viaţă şi trebuie prezentate fie şi cu scopul de a avertiza populaţia cu privire la unele lucruri ce se pot întâmpla, dar părerea mea e că de multe ori se exagerează intenţionat astfel de prezentări. Se insistă prea mult pe latura pur jurnalistică, scăpându-se din vedere, intenţionat sau nu, drama ce se petrece dincolo de ecrane sau rândurile seci din ziar. Se uită prea uşor că dincolo de a fi un subiect de reportaj, acea victimă este până la urmă, un om. Un om care, nu şi-a dorit să ajungă o vedetă astfel, iar prin dispariţia lui lasă în urmă o familie, prieteni rude, care îi vor simţi dureros lipsa.
Dar, atâta timp cât aceste tragedii li se întâmplă altora şi nu mie, egoistul din mine îşi va permite mereu să privească detaşat necazul altuia. Pentru că, nu-i aşa, mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva! Niciodată!....Oare?!

Viorel Dodan
27.06.2008