Comentariul săptămânii 20.05-26.05.2009

Euro…viziuni

Concursul Eurovision de zilele trecute a iscat din nou multe controverse legate de calitatea pieselor prezentate dar mai ales de însăşi utilitatea lui în peisajul muzical european.
Şi ca de fiecare dată, nu se făcea, mă-nţelegi, să nu facem şi noi act de prezenţă în acest eveniment muzical. Pentru că la asta s-a limitat echipa României, la prezenţă. E-adevărat că accederea în finala concursului poate însemna totuşi o mare scofală, având în vedere regulamentul concursului şi modul de selecţie a finaliştilor. În materie de organizare, ruşii s-au întrecut pe ei înşişi la acest capitol. Scenografia, efectele vizuale şi locaţia desfăşurării acestuia, totul a fost specific rusesc. Adică mare, grandios! Se pare că această grandoare a avut rolul de a suplini subţirimea pieselor prezentate în concurs. Nici măcar Patricia Kaas nu mai e ce-a fost odată. Mi s-a părut cam ,,obosită”, din altă epocă şi cam pe dinafara concursului cu piesa ei ,,Et s’il fallait le faire”. Da’ ce bine arăta!...Madame Patricia! Il etait un fois! Laissé nous….Fost-ai lele cât ai fost! Acu’ gata!...Urmărind această finală, mie mi-au plăcut piesele Azerbaidjanului şi Greciei care au fost cumva altfel faţă de celelalte. Apoi, dintr-un subiectivism firesc, pe locul trei ar fi Elena noastră cu al ei ,,Balkan girl”. Acu’, ce să zic!…Nu e pentru cine se pregăteşte ci pentru cine se nimereşte. Locul 19 o fi bun? Ce mai contează? În condiţiile în care se tot spune despre acest concurs că a devenit inutil şi irelevant, rămânem cu satisfacţia că am fost acolo. Dar ca de fiecare dată, înainte de marele concurs, ne-am îmbătat româneşte cu apă rece: ,,Elena, cea mai sexy concurentă!” ,,Elena, urmărită de un fan grec!” ,,Românca, favorita publicului!”, etc…Şi la urmă, eterna autoflagelare:,,Suntem buni, dar am fost nedreptăţiţi!”…Mai mult, unii zic că Elena ar fi mimat cântecul. Ce oameni răi!...Dacă e aşa, ar fi la fel cum am procedat cu intrarea în UE. Am mimat aderarea apoi ne-am umflat în pene că vom face şi vom drege, iar apoi ne-am revenit făcându-ne mici când am aflat de fapt care ne e locul: la marginea Europei, mimând în continuare europenismul! Nu comentez calitatea piesei sau prestaţia de scenă a Elenei. Nu că m-aş pricepe la aşa ceva…Dar din acest punct de vedere au fost mereu discuţii în legătură cu un anume stil care s-ar potrivi fiecărei ediţii. Însă ediţiile anterioare au dovedit că nu se caută un anume stil muzical ci o anumită ţară câştigătoare. Se poate ca în acest concurs, regulile competiţiei să fi fost înlocuite de cele ale politicii. Asta s-ar explica prin ,,prieteniile” dintre unele ţări care s-au votat între ele. Şi dacă e aşa, atunci putem înţelege de ce vecinii noştri unguri, bulgari sau moldoveni, nu ne-au votat aşa cum ne aşteptam. Acum am văzut că România nu prea are prieteni prin Europa şi tot românii din străinătate ne-au ,,scos”. O fi contat imaginea României în mintea celor care au votat, sau asta e valoarea adevărată a acelei piese? Nu vom şti niciodată, la fel cum nu vom şti dacă Norvegia chiar a meritat să câştige.
Se dovedeşte încă o dată că euro-viziunile de mărire ale românilor sunt doar nişte baloane de săpun. Pot fi mari, frumoase dar se sparg repede la prima adiere de vânt…Şi după cum ştim, noi românii am fost mereu în calea multor astfel de…vânturi.

Viorel Dodan
17.05.2009