Comentariul de wekend 11.04-13.04.2008

Inimă de ţigan

Este la modă acum această telenovelă, care ţine românul cu ochii ţintă în tv. Aventurile lui Stătică, Flăcărica, Medalion, Stiven, Aurică Feraru şi ceilalţi, au devenit subiecte de dezbătut în diferite cercuri de toate nivelele intelectuale.
Deşi se vrea un film care să împace ,,capra” românilor cu ,,varza” ţiganilor în privinţa discriminării, se vede de la o poştă că atmosfera asta de armonie e creată artificial. Realitatea nu e la fel de frumoasă, în ceea ce priveşte relaţiile dintre români şi ţigani. Cu toate că fiecare a împrumutat câte ceva din felul de a fi, de a se descurca în viaţă, cele două lumi sunt total opuse. Fiecare dintre ele au regulile lor, bazate pe tradiţii diferite, concepţii de viaţă diferite şi legi nescrise diferite. Şi aşa cum se spune, ,,viaţa bate filmul”. Diferenţa şi incompatibilitatea dintre cele două lumi se vede diferit în viaţa reală. Ţiganii au acea detaşare de problemele vieţii, pentru care noi românii îi invidiem de multe ori. Trăiesc intens clipa şi viaţa aşa cum sunt ele, bucurându-se de ceea ce le oferă acestea. Oportunişti şi abili speculatori ai defectelor sistemelor de aici sau de oriunde din altă ţară, profită la maxim de acest lucru, exploatându-le în interesul personal. Invidiaţi pentru maşinile ,,bengoase”, lanţurile şi ghiulurile afişate ostentativ, dar şi dispreţuiţi pentru stilul neconformist şi libertin de viaţă, ţiganii sunt şi vor fi în continuare o etnie aparte în peisajul ţării noastre. Pe de altă parte, românii deşi majoritari încă, sunt măcinaţi de micile invidii de apartament, stresaţi de grijile cotidiene şi trăiesc viaţa în rate, sau leasing cu dobânda variabilă. Viaţa lor se desfăşoară între zilele de scadenţă a acestora la bănci şi şedinţele şefului de scară. Îi privim cu un aer superior pe ţigani dar în sinea noastră ne-am dori să avem detaşarea şi chiar tupeul lor. Nu doresc în nici un fel ca acest simplu comentariu să fie interpretat ca părtinitor, jignitor sau discriminator faţă de etnia minoritară a ţiganilor sau cea majoritară a românilor. ,,Uscături” avem şi noi şi ei. Spun doar că, în ciuda tuturor eforturilor care se fac în ultimii ani, atât la nivel propagandistic cât şi la nivel de programe de integrare socială a ţiganilor, acest lucru nu va fi realizat într-un viitor prea apropiat.
Pentru că vrem sau nu, trăim totuşi în lumi total opuse care nu se vor putea intersecta şi trăi în acea armonie mult visată. Şi apoi, această mult dorită ,,integrare socială” ar putea însemna dispariţia din punct de vedere etnic al unei lumi cu un farmec aparte şi care pune o pată de…culoare în peisajul social românesc.



Viorel Dodan
09.04.2008