Comentariul săptămânii 19.11-25.11.2008

După ce guvernanţii au încercat să ne adoarmă şi bruma de vigilenţă pe care o aveam, spunându-ne că această criză nu ne va afecta, iată că acum sunt nevoiţi să ia măsuri disperate.
Tăriceanu a venit cu un plan de ieşire din criză, în valoare de 10 mil. de euro. Acesta prevede stimulente de 1000 de euro pentru fiecare nou angajat în firmele româneşti, subvenţii consistente la credite, scutiri de impozite şi taxe, etc. Dacă acest plan va fi vreo mare scofală, vom vedea în curând pe pielea noastră, la primăvară. Cei care vom mai ajunge până atunci!...Ceea ce mă surprinde este faptul că, iată, pentru ieşirea din criză s-au putut găsi ,,resurse”, în schimb pentru aplicarea unei legi de salarizare a profesorilor, votată de Parlament, nu s-au putut găsi astfel de resurse. Sigur că situaţiile nu se pot compara din punct de vedere al priorităţilor, în actualul context. Dar asta mă face pe mine să mă gândesc că, deşi s-a furat la greu din ea, uite că ţara asta găseşte resurse nebănuite de a încerca să facă faţă chiar şi unei astfel de criză. În timp ce Tăriceanu se luptă cu asta, Băsescu se luptă cu inamicii din viitor care , zice el, ,,pe la apus de soare, vor să mi-l omoare” cu o lovitură de stat. ,,Săriţi, lumeee!Mă atacă duşmanii! Ştiu că voi mă iubiţi şi trebuie să mă apăraţi de inamicii PSD şi PNL”. Şi ca gest de sfidare la adresa lor, îi ameninţă de pe acum de la tv., cu pumnul strâns muncitoreşte, că oricine va avea majoritatea, prim-ministru va fi tot cine ,,va vrea muşchii lui”. Şi îşi ia ca aliat în această luptă, armata, amintind discret că este comandantul ei suprem. Ce ..,,puşca” lui?!...Mai jos, în teritoriu, campania electorală continuă de parcă nimic nu s-ar întâmpla! Se fac promisiuni pe care le-am auzit şi la alegerile din iunie şi din totdeauna, concerte, afişe, etc. Nimeni nu ne spune însă, cum îşi vor ţine frumoasele lor promisiuni dacă această criza va reduce zdravăn libertatea de mişcare bugetară. Cu ce bani vor face? De unde? Cum vor face şi vor drege tot ce ne-au strigat la tot felul de microfoane colorate peste tot prin ţară, dacă situaţia este una de o singură culoare: maro? Dacă tot îi ,,frământă” grija de noi cetăţenii lor ,,iubiţi”, n-ar fi mai bine să amâne ei alegerile astea până când s-or limpezi apele şi o mai trece criza asta? Şi atunci banii ăştia care se cheltuie pentru atâta hârtie pentru afişe şi formaţii care fac nişte playback-uri jalnice prin ţară, s-ar putea returna la buget pentru a face faţă mai bine situaţiei apărute? N-ar fi acesta un suprem gest de responsabilitate şi grijă pentru soarta ţării, din partea candidaţilor? Parcă altfel am vota, văzând cum s-au sacrificat ei pentru binele nostru, nu? Şi poate la primăvară, cei câţiva câţi om mai ieşi din ea, tot om vota! Vom fi mai calmi, mai lucizi şi mai îngăduitori cu minciunile lor, lucru care le-ar fi de folos, până la urmă!
Da’ de unde! N-ai să vezi! Nu se poate întâmpla aşa ceva! Pentru că pentru unii e ,,acum ori niciodată” iar pentru alţii e ,,încă o dată”, încrâncenarea cu care vor să se urce în vârful acestui adevărat ,,lanţ trofic” numit politică, face ca orice urmă de bun simţ, raţiune şi empatie să dispară. Lăsând locul ignoranţei crase, nesimţirii şi lipsei oricărei etici şi morale!...

Viorel Dodan
13.11.2008