Comentariul săptămânii 08.04-14.04.2009

Săptămâna trecută a avut loc Summit-ul aniversar NATO, care s-a desfăşurat la Strasbourg, Baden-Baden şi Kehl, marcând a 60-a aniversare a creării Alianţei Nord-Atlantice. Cu această ocazie am aflat că degeaba ne-am umflat noi în pene anu’ trecut cu cel mai mare summit din istoria NATO. Ăsta de acu’ n-o fi fost el cel mai mare, da’ cică a fost cel mai important.
Dupa ce am văzut la televizor imaginile live de la acest summit, mai întâi m-a invadat o imensă ruşine naţională, înlocuită treptat de o la fel de imensă milă creştinească. Am văzut în acele imagini pe preşedintele României care nu-şi găsea locul pur şi simplu, în toată liota de şefi de state. N-a găsit nici măcar un omolog cu care eventual să mimeze purtarea unui dialog, fiind ignorat cu desăvârşire de către toţi participanţii la întrunire şi lăsat să-şi plângă singur amarul.
Văzându-l pe omul care în ţara lui, nestingherit de nimeni, îşi face toate mendrele în materie de sfidare a legilor statului de drept şi conducere discreţionară, cum se gudură şi dă din coadă pe lângă mai marii lumii, m-am simţit dintr-o dată mic. Ca făcând parte dintr-un popor mic, condus de oameni mici, precum arăta ,,marele’’ nostru preşedinte. Am văzut un om ignorat şi izolat precum un paria al civilizaţiei europene şi nu numai. La un moment dat, încercând să-şi mascheze micimea, a încercat nişte glume, sfârşind însă prin a fi privit ca un bufon naţional. Mă gândeam apoi că, dacă respectivul nu va reuşi să mai câştige un mandat, va ajunge să sfârşească sfâşiat cu poftă de cei pe care timp de cinci ani de zile i-a terorizat cu prezenţa şi actele sale. În acel moment, mai mult ca sigur că va trebui să deconteze toate ilegalităţile în care s-a scufundat ca preşedinte pentru a satisface poftele de parvenire şi îmbogăţire ale clanului şi ale camarilei formate din slugile sale politice. Am înţeles de ce acest om ar face orice pentru a-şi asigura fără drept de apel un nou mandat prezidenţial. Pentru că e disperat de evoluţia trendului electoral care, după ultimile dezvăluiri legate de neamul său, cât şi ca urmare a comportamentului mârlănesco-mafiot al acestuia, este în cădere liberă tinzând către valori negative, precum ,,creşterea” economică a României.
Vom vedea atunci câte reproşuri şi câtă ocară va încasa acest personaj, după ce va pica de la Putere. Dar poate că asta-i singura răsplată justă cuvenită unui om, care timp de cinci ani de zile a semănat vânt, pentru ca în final să culeagă furtună, uitând că a ajuns acolo cu ajutorul unora care l-au votat şi cărora le-a promis că vor trăi bine… Vorba aceea: Traiane, nici nu ştii cât de mic începi să fii!

Viorel Dodan
06.04.2009