Comentariul săptămânii 08.04-14.04.2008

Diplomaţia nesimţirii

Am aflat zilele astea că, într-o închisoare din Polonia, un român a murit de foame. Omul făcea greva foamei pentru că a fost condamnat pe nedrept de furt, probele împotriva lui nefiind suficient de clare.
În tot acest timp el a trimis memorii ambasadorului român în Polonia, dar nu a primit nici un răspuns. Măcar un singur răspuns. După tragicul eveniment, respectivul ambasador se apără spunând că a primit asigurări din partea procurorului de caz că individul e tratat conform legii. Şi atât ! Atât a avut de spus ambasadorul român cu privire la soarta unui conaţional de-al său pe care se presupune că îl reprezintă în ţara respectivă. Dacă procurorul respectiv i-ar fi spus că omul e tratat cu lapte şi miere, că se odihneşte pe un pat din frunze de laur iar şapte thailandeze îi fac masaj erotic, tot l-ar fi crezut… Uzanţele diplomatice prevăd ca, în astfel de situaţii, autoritatea respectivă să ia contact direct cu cel în cauză şi să acţioneze în interesul acestuia. Mai ales că ar fi trebuit să facă asta ca răspuns la memoriile făcute de bietul om. Era de datoria sa analizarea cazului şi acordarea de asistenţă juridică dacă era cazul şi sesizarea instanţelor dacă s-a făcut o greşeală, aşa cum susţinea cel în cauză. Dar, nu ! Tot ce a catadicsit să facă acesta, a fost să-l întrebe în treacăt pe procuror despre soarta deţinutului. Ceea ce demonstrează două lucruri: ori a fost luat prin surprindere de situaţie şi nu a ştiut cum să procedeze pentru că nu era pregătiti pentru aşa ceva într-o ţară ca Polonia, şi atunci asta se numeşte incompetenţă. Ori, pur şi simplu nu l-a interesat acest caz, ignorând cu bună ştiinţă toate sesizările făcute de acesta şi atunci se numeşte nesimţire, lipsă de respect, autosuficienţă, ziceţi-i cum vreţi…Ar fi interesant de ştiut dacă îi ştie numele acelui nefericit…În fond, nu asta e acum marea problemă a respectivului ambasador. Marea lui problemă e că din cauza acestui tragic incident a ieşit din anonimatul autoimpus. A ieşit din rutina zilnică şi liniştea unui post fără probleme, din ,,căldurica” vieţii departe de agitaţia de acasă . Iar acum va trebui să dea explicaţii şefilor, să facă lucruri pentru care nici nu era pregătit şi la care nici nu se aştepta. Asta va fi acum marea lui problemă ! Cât despre grija faţă de cei pe care îi reprezintă, lasă că răspunde Cioroianu! Şi va trebui să răspundă cum a ajuns acel om în postul respectiv, cum a fost selectat, din ce partid face parte, prin ce relaţie a ajuns acolo, etc.
Iar noi, ocupaţi să vedem acest lucru ca un simplu fapt divers, vom uita că în spatele lui se ascunde o tragedie umană, o mare durere a celor apropiaţi, durere ce nu poate fi compensată de nici o sumă de bani, oricât de consistentă ar fi ea.

Viorel Dodan
06.04.2008