Comentariul săptămânii 25.11-01.12.2009

Un colaj format din sloganurile electorale ar putea suna aşa:,,De ce le e frică nu scapă! Învingem împreună revoluţia bunului simţ!”. Şi într-adevăr revoluţia bunului simţ a fost învinsă încă înainte de a începe cu adevărat, spre uşurarea celor care se vedeau în pericol. Liderul revoluţiei a fost înfrânt, acceptându-şi resemnat soarta. Şi totuşi, în ciuda înfrângerii, se poate spune că a existat şi un câştig. S-a demonstrat că, în ciuda pesimiştilor, bunul simţ mai există în România. Dovada este acel procent de 20,02% obţinut de Crin Antonescu.
Este un procent surprinzător, ţinând cont de vremurile pe care le trăim. Celor care mai credeau în triumful acestui al şaptelea simţ, li s-a dat o lecţie. Aceea că bunul simţ, idealismul şi cinstea nu-şi au locul în societatea de azi. Aceste calităţi se găsesc într-o stare latentă, adânc ascunse în subteranele conştiinţei celor câţiva care sunt înzestraţi cu ele. Greşeala lor e că au şi crezut că pot fi participanţi la această revoluţie. Cei care au dat curs imboldului de a spera într-o schimbare, s-au văzut puşi în situaţia de a regreta această naivitate. Este adevărat că, dacă ne uităm la caracterele liderilor de astăzi, nimeni nu poate garanta că până la urmă, aceştia nu ar fi fost înşelaţi în idealismul lor. Dar Crin Antonescu are măcar meritul că este acela de a fi reaprins speranţele celor care le credeau pierdute. Nu vreau să jignesc pe nimeni dintre cei care au avut alte opţiuni de vot. Mă refer doar la cei care au votat cu Antonescu şi vreau să spun că urmând sloganul lui, mulţi oameni şi-au pus speranţa într-o altfel de politică, o altfel de viaţă. După părerea mea, aceştia nu trebuie să se simtă învinşi. Chiar dacă preferatul lor a ieşit din peisaj, marea victorie a acestui moment este însăşi existenţa lor. Că mai există oameni care mai pot să creadă în principii diferite de ale celorlalţi, în consecvenţă şi moralitate. Sunt puţini, e adevărat, dar ei există. Există o altfel de gândire, dincolo de meschinăriile omniprezente. După această amară înfrângere, e posibil ca astfel de oameni să rămână tot mai puţini. Mulţi vor considera că astfel de gândire nu le va aduce nimic bun. Pentru că, nu-i aşa, adevărul umblă cu capul spart. Nimeni nu-l suportă şi toţi îl bat cu pietre. Şi atunci, convertirea la cealaltă ,,religie” este singura alternativă…Deocamdată, Antonescu îl va susţine pe Geoană, după cum a afirmat clar şi răspicat, având chiar acordul ,,greilor” penelişti prin vocea lui Radu Câmpeanu. Nu ştiu dacă această decizie de susţinere este o răzbunare personală pe Băsescu pentru că l-a provocat să rămână practic în campanie, sau este pur şi simplu o dovadă de consecvenţă. Chiar şi aşa, după părerea mea, consider că oricum el şi-a atins scopul său politic declarat, acela de a ne arăta şi altfel de a face politică.
Poate că va fi aşa sau poate că nu! Rămân însă la ideea că mulţimea celor care l-au votat pe Antonescu au demonstrat că speranţa n-a murit. Speranţa că poporul acesta mai are încă resurse interioare de a aprecia şi alt fel de normalitate. Poate fi un semnal de strângere a rândurilor pentru o luptă lungă, de uzură, de schimbare de mentalităţi, cutume şi apucături. Şi poate că în cele din urmă, ,,religia” bunului simţ va deveni predominantă, iar ,,revoluţia bunului simţ” va continua.

C.Tăţeanu-Delarâmnic
23.11.2009